Arhive pe etichete: apa

sevă de arbore genealogic

Standard
de apă sunt oamenii cu multe forme
după chipul dumnezeului de afară
şi nu-s de apă că apa stă dreaptă oriunde
oricând i se liniştesc valurile
i se calmează unda nervoasă
dar ei n-au colţul drept
nici drept reper nivelul mării
acolo… în piept
 
uneori
năvalnici ca apele sunt fiii urmaşii
urmaşii izvoarelor până-n liniştea deltei
alteori
nici nu se aude năvălirea
în liniştea ca de mormând nu-i niciun zgomot
şi-n zgomot nicio curgere din tată în fiu
sevă de arbore genealogic pustiu
 
de apă (ne) sunt oamenii vitali
din ei se evaporă oxigenul sufletului nostru
şi tot cu ei ne spălăm pe mâini înainte de cină
– o mână spală pe alta – şoptim
aruncând câţiva stropi umani peste scânteile umane
ce nemaipomenit ca o sfinţire îmbibată de vină
ne ard şi ne udă
…la rădăcină
 
 

geneză tăcută

Standard
din ce-i făcută piatra şi de ce-i tare?
ea-i un fel de mâncare apelor şi pentru moale e dezertare
dar iarba? pare a fi alcătuită din verde
iar verdele-i o parte de lumină ce are primăvara rădăcină
aeru-i tare dacă ai aripi…
mintea ne zboară cu-aripa afară…
iarba ne creşte de dă peste pleoapă şi cu pietre dintre măselele apei ne-adapă
doar tăcerea pluteşte o frunză de zgomot
pe-ntinsa ei scufundare în sus
dac-ar ştii ne-ar da naştere nouă
da’ nu ştie să spună şi nu are de spus

aripa de Unu de Trei şi de Doi

Standard
o pată de soare îşi bate aripa în privirea întinsă a apei din baltă
de pe mal le admir dialogul risipa
iubirea lor lină şi caldă
*
prin paiele vechi ciuntite de vreme şi-a răsfirat degetele o mână de iarbă
apucă de piept anotimpul probleme
şi-l mănâncă cu iarba-i înaltă
*
doar banca tăcută cu umerii ţepeni ‘şi-adâncește-n crăpături nebunia
de zici că-i un creier ce tot mai gândește
şi crăpată-n urechi ‘ie solia
*
peste pata de soare aripă întinsă în leagănul vremii un gând se dă huţa
pluteşte-n milenii de lungi balansoare
şi se-ntoarce la locu-i fuguţa:
*
lovită în creştet fu ziua aceea
trei plusuri de lemn pe-un deal căpățână
trei ceasuri de pleoape închise au văzut lumina rătăcind ca nebună
cu spatele ‘ntors către Cel Negreşit
ce s-a adunat pe Sine cu noi:
în minusul nostru întins ca o baltă
să-şi scalde aripa de Unu de Trei şi de Doi
 
 
 

furăciune

Standard
să iau de-mprumut, să fur de-a „dreptul” să-mi însuşesc
conectat la cer cumva cu genunchii infipţi în podea
să iau de dincolo putere putere ce nu-mi aparține
să o jefuiesc s-o fac s-o simt prin vene cumva
*
fărâmiturile astea puține să le-nmulțească coșurile-n ele
că vine seara cina-n care lumea se mănâncă pe sine
și-orice străin se cade la mine acasă
să se simtă primit primit să fie bine
*
îmi încearcă inima o bătaie – știi ca atunci când știi că furi-
presimt o hoție mai mare pe care nu o pot face a mea
nu-i de împrumut și nici de vânzare
nu încape-n cămări și-n hambare
ea există s-o iubesc nespus lipsită de-ndoieli
și de-ntrebare
*
crăpate sunt temeliile toate arterele toate în inimi
cineva a furat frunzele de smochin și-a lăsat privirea deschisă
deșteaptă-n mine o fântână izvor cu brațele pline
să curgă prin degete  peste vorbe-n afară
o apă ce nu e a mea ce nu e furată ce-i lipsită de seară
să izvorască din ea… timpul de „iară”

life bubbles

Standard

Apa inconjoara bula de aer 🙂 Noi avem nevoie si de una si de alta. Traim in celula apei si in celula rotunda a aerului. I se vede rotunjimea in poza.
Am citit azi marturisirea de credinta a nu stiu cui. „Cred in crestinism tot asa cum cred in rasaritul de soare. Nu doar pentru ca il vad, ci si pentru ca vad totul prin lumina lui”

Paharul asta, cu cateva inghitituri de apa, parca e un ochi spre dependenta noastra de viata.

life bubbles, originally uploaded by calatorru.

View my photos at bighugelabs.com

pe gânduri

Standard

m-am aşezat pe-arcada unui gând

cu umerii-adunaţi şi mâini proptite

picioarele-mi sunt vâsle pentru paşi

în apa ‘ngrămădirilor gândite

şi merg în sus şi-n jos ca nişte roţi

făr’ să mă mişc din gândul ca o boltă

iar ochii-i las s-atârne spre în jos

prin apele adânci ce se revoltă

cu valul lor îmi muşcă din picior

din lopătarea lui le las să muşte

să fiu din ce în ce mai mic şi mai uşor

o apă sub arcada de piruşte

Perseverează!

Standard
„Alungă teama din mine, alungă dacă nu cursa din ea
Curajul nu-i deloc absenţa fricii. E încăpăţânarea de-a’nainta!”
 
Dai de-un loc, apuci o lopată
Din picioare, foame şi fier
Tot ce ştii
Faci o groapă.
Mormânt pentru aşteptările tale 
Cuib de bolovani
Setea arde
În tine ţi-e fruntea sudoare10122025.jpg
Băltoacă
Pământ plin de gropi
Ele lipsă de tine
Trudă deşartă
Coli de ţărână
Nu mă sperie volumele voastre
Locul în care vă odihniţi praful 
 mi-e mână.
O să vă sap, o să vă sap, 
o să vă sap
Să fie fântână!