Arhive pe etichete: amprenta

ce nevoie mai e de vorbe

Standard
şurub rotund în amprentă de lemn
tăcut ca o confesiune nespusă
statornic ca un prieten indiferent
ca o slugă credincioasă supusă
cu amprenta lui metalică de fier 
în sine inclusă
 
când te-au înşurubat prima dată
simţeai crezând că-i mişcarea de revoluţie
amprenta de lemn nu-ţi va fi plictiseală
vei orbita în ea ca-ntr-o soluţie
cu amprenta ta lungă de oţel
la nimereală
Publicitate

umple-mi vidul !

Standard
ţi-ai scos degetul din amprentă ce nenorocire
pune-l înapoi reumple golul
până nime` nu vede până nime` nu ştie

nu vreau urma urmarea finalul
nu vreau stigmatul semnul însemnarea
pune-ţi înapoi degetul pe proaspăta rană
nu fă din ea pâine nu fă din ea hrană

pietrele acestea de aducere aminte
îmi jenează picioarele umbletul
îmi câmuiesc parcă privirile zâmbetul

căluş la catâr corabie mare
ce navighează cu vântul chemării trimiterii Tale
legată la capăt cu cârma ei mică
atotputernică furnicare furnică

pune-ţi înapoi degetul în amprentă
chiar dacă ruga mea e decat o amintire a atingerii Tale
vidul meu are nevoie de aer
de mare