Arhive pe etichete: ajutor

false(le) jucării

Standard
cum coboară din elicoptere cutii
pe scripeţi de funii învârtite în ei
spre nişte nevinovaţi şi curioşi copii
cu timpul laşi în mine
cutiile străine a zilelor prea pline
de false jucării
*
cum de nu ştii? şopteşte o stea
spre licărul ochi din inima mea
cum de nu ştii de mână să ţii
verbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?
ridic din umeri simplu poverile lăsate
acolo de noapte de stele de stea…
*
cum urcă spre elicoptere funiile goale
şi zborul lor static umbreşte plecarea decorul
(iar) ochii copiilor tulbură marea
din care coboară valuri de cer
(cutii îngrădite-n libertăţi de mister)
*
cum de nu vrei? ţip-un cocor
aflat întâmplător în decor
cum de nu poţi? răspund decorurile
toate la toţi
şi tac din priviri cu gura deschisă:
surprindere furată de hoţi
*
cum (,) coboară din elicoptere cutii?
cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor
cercuri jucării?
cum ştie zborul elice să stea
luceafăr sclipind într-o noapte de om?
de ce-s zilele pline carton
mici prunci nevinovaţi curioşi
cuiburi de zile în a zilelor pom…
*
ce-s în cutii elicoptere şi cer
urechea uşă sau clopoţel
libertate ‘ngrădire mister!?
Publicitate

jumătăţi

Standard
Cand zic „ajută-mă!”, mă implic…
Cand zic „ajută-mă!”, mă includ.

în grădina multor suspine

Standard
te-am găsit te-am memorat în grădină
în grădina multor suspine
căzut pe genunchii pietrei ce-ţi ştergea cu tăcerea ei
lacrimile roşii
*
acolo în grădină
în grădina multor suspine
m-am strecurat printre ele până în faţă
să fiu o expresie
să fiu o grimasă
o cută între ridurile umanităţii tale
*
nici nu ştiu de era zi sau era noapte
sau de era ştiut cuvântul „a ştii”
erau un fel de zgomote-n şoapte
pacea ta toată părea-n agonii…
*
am sărit… am sărit peşte paşi
am rupt ritm am rupt rimă
ca să văd în piatra scăldată în lacrimi
ţesuta oglindă de braţe deschise
prăbuşita ta faţă-n genunchi
purtându-şi călcâiul zdrobit ce suspină
*
erai acolo printre pomi
eram acolo printre ei
printre crengi printre coame
te-am desenat te-am memorat
în grădina multor suspine stăteam de 6
cu spatele multiplicat în trunchiuri
ascuns printre feţele mele
pitit în grimase…
*
din căuşul pietrei îngenuncheate
rugăciunea ta mi se prelingea la picioare
printre rădăcini ca un fir de apă
cu ADN-ul îmbibat în izvoare

ajutor ! SOS de MayDay

Standard

„dar, vreau sa te ajut…”
nu-ţi iese
nu-ţi iese deloc
tu pui gaz pe foc nu apă …
si daca pui apă, faci (mai) mult fum
lasă focu’ să se stingă singur,
ca nu-ţi aprinde pădurea TA

gustul diVin al apei

Standard

Din vase mari de piatră şi multă apă chioară

În curtea’mpodobită pentru nuntă

Ai scos întâia Ta minune, aşa’ntr-o doară

Să le acopere nevoia nedorită.

 

Şi s-au mirat nuntaşii, şi-apoi nunul

De rânduiala neplanificată

Şi s-au mirat şi mirii de norocul

Stârnit de invitaţia acceptată.

 

Şopteau cu toţi sorbind licoarea nouă

De ştie careva care-i e Viţa?

Că au şi ei pe acasă vase goale

Dar apa lor are alt gust,

Oricât ar fi turnată în pahare.

 

Zâmbeai cu bucurie-n colţ de masă

Însufleţit de ajutorul dat

Gândindu-Te la cât de mulţi vor spune:

„Şi apa mea în vin a transformat!”

scrisoare catre ziua de maine

Standard

 

scriu zilei de maine o scrisoare. n-o s-o expediez, nu-i nevoie, şi-o ia singură…

sunt gata să-mi fac cuvantul bătăi în uşă – fi Tu cheie încuietorilor şi timbru!