cum coboară din elicoptere cutiipe scripeţi de funii învârtite în eispre nişte nevinovaţi şi curioşi copiicu timpul laşi în mine cutiile străine a zilelor prea pline de false jucării*cum de nu ştii? şopteşte o steaspre licărul ochi din inima meacum de nu ştii de mână să ţiiverbul „a fi” cu verbu’ „a avea”?ridic din umeri simplu poverile lăsateacolo de noapte de stele de stea…*cum urcă spre elicoptere funiile goaleşi zborul lor static umbreşte plecarea decorul(iar) ochii copiilor tulbură marea din care coboară valuri de cer (cutii îngrădite-n libertăţi de mister) *cum de nu vrei? ţip-un cocor aflat întâmplător în decorcum de nu poţi? răspund decorurile toate la toţişi tac din priviri cu gura deschisă:surprindere furată de hoţi *cum (,) coboară din elicoptere cutii?cum funiile-s scripeţi iar umbletul lor cercuri jucării?cum ştie zborul elice să stealuceafăr sclipind într-o noapte de om?de ce-s zilele pline carton mici prunci nevinovaţi curioşicuiburi de zile în a zilelor pom…*ce-s în cutii elicoptere şi cerurechea uşă sau clopoţellibertate ‘ngrădire mister!?
te-am găsit te-am memorat în grădinăîn grădina multor suspinecăzut pe genunchii pietrei ce-ţi ştergea cu tăcerea ei lacrimile roşii*acolo în grădinăîn grădina multor suspine m-am strecurat printre ele până în faţă să fiu o expresiesă fiu o grimasăo cută între ridurile umanităţii tale*nici nu ştiu de era zi sau era noaptesau de era ştiut cuvântul „a ştii”erau un fel de zgomote-n şoapte pacea ta toată părea-n agonii…*am sărit… am sărit peşte paşi am rupt ritm am rupt rimăca să văd în piatra scăldată în lacrimiţesuta oglindă de braţe deschise prăbuşita ta faţă-n genunchipurtându-şi călcâiul zdrobit ce suspină *erai acolo printre pomieram acolo printre eiprintre crengi printre coame te-am desenat te-am memorat în grădina multor suspine stăteam de 6cu spatele multiplicat în trunchiuriascuns printre feţele melepitit în grimase…*din căuşul pietrei îngenuncheate rugăciunea ta mi se prelingea la picioare printre rădăcini ca un fir de apăcu ADN-ul îmbibat în izvoare
„dar, vreau sa te ajut…” nu-ţi iese nu-ţi iese deloc tu pui gaz pe foc nu apă … si daca pui apă, faci (mai) mult fum lasă focu’ să se stingă singur, ca nu-ţi aprinde pădurea TA