…aşa ar fi de-aş posta din când în când şi ceva proză 🙂 s-o mai dau într-un jurnal, într-un teatru, într-un interviu imaginar (câtă trecere încă are interviul ăla luat lui Dumnezeu NU de Octavian Paler – el mărturiseşte că n-a fost respectivul „reporter metafizic”, da’ oricum, cine-l mai crede?…)…si oricum, am deviat de la subiect(e)…si ce, mai există aer proaspăt pe undeva?
de n-ar fi sub aripă aerul Tău
ar creşte treptele în ruine
alergarea
în trudă ar fi
fără ecou
sau salt
ce n-ar ştii trambuline…
a căscat noaptea ca atunci când te scoli şi(-)a deschis ochiul acestei dimineţi frunza îşi ia rămas bun de la pom ca o geană în ochi membrana deja s-a rupt iar minutul netot o coase şi-o descoase la loc * mâna se-ntinde către geamul nespart să-i smulgă plămânii cu gură cu tot să-l stoarcă de aerul încă neinvadat de somnul molatic de gândul ce noaptea întreagă l-a lepădat * şi muşc din trupul lui rece ca dintr-un măr sorb cu zgomot lumina să nu mă ard arunc pliculeţul la coş cu hârtie cu tot îi deschid apei către faţă un vad lăsând mersul în urmă mirosul de viaţă trecutul de-acum cu gura căscată ca o mirare între rostiri sau o fereastră deschisă-n priviri
Se vede prin aerul acesta care ne înconjoară cum ne ies cuvintele din gură, tot aşa de vizibile ca bulele-n apă.
Acolo ne temem, şi dintr-o dată facem din suprafaţă fericirea supremă, sfidând memoria (amintirea) aceea când plămânii respirau lichidul ca pe-o normalitate de la sine-nţeleasă.
Când se va vedea prin aerul acesta care ne înconjoară desprinderea de pe buze a ultimelor cuvinte, atunci vom ştii (cu siguranţă) că rezerva aia a fost limitată şi a ajuns la capăt.
De-ar avea cuvintele culoare, nuanţele celor spuse de noi n-ar sta-n dicţionare ci-n depozitele de vopsele, iar aerul şi atmosfera din jurul nostru ar fi ca lumina de dincolo de prismă.
Când ne-am certa am vorbi cu negru, cu gri şi cu roşu, iar împăcarea ar fi verde şi albă, înrămată de conturul firav al fiecărei zile, în albumul anilor şi-n galeria vieţii.
Din adâncul acesta al oceanului propriu dau drumu acestor câtorva vorbe oxigenate, ca să vă miraţi voi peştilor, şi ca să completez aerul ce începe imediat ce se sfârşeşte acesta.
călătorru' 