nouă (ne)înţelegere

plouă cu mânie şi

nu mai pot suporta frigul

nici îmbibarea ce creşte pe mine

plouă mereu nesfârşit şi azi

today to you to me too much

de rag norii cu tunet

scânteiază privirea abrupt

cu conotaţii pe-nţelesul meu

…mă bucur ca mi-e frică

ca să mi se facă mai cald

să-mi leg ochii de streaşini

umbra de-o umbră de curcubete

pe nişte maluri vii de naufragiu

între cântăreli aleatorii

ce-am dat pe ce-am luat

pierdutul cu găsitul

izvorul şi crăpătura

nici nu mă (mai) mir că plouă

ce nu-nţeleg acum e adăpostul…

 

 

Publicitate

nu-mi permit decât întrebări

îmi place să pun totul sub semnu’ ntrebării

cel puţin puterea asta o am

să protejez astfel nebunia iertării

şi întrebarea din gândul tău întins ca un ram

vezi cum se leagă de scrisuri citirea ?

şi retrăiesc mare ce am trăit mic

s-ascund pe sub  semne ce-mi dezvăluie firea

e-ntreaga protecţie ce acum îmi permit

aşa ascunde necredinţa credinţa

sub cârligul din urmă cu punctul imens:

e pata de pe imaculata gândire

ce naşte din haos şi multipla direcţie

multiplu de sens

parcă-l văd pe Descartes cu ciocanul în mână

meşterind piramide întrebării de veci

şi cloceşte sub pana îndoielii din cuget

puişorii de aur şi-a gândirii poteci

şi întorc întrebarea când pe-o parte când pe-alta

când cu punctul deasupra când cu punctul în jos

să fac din ea un depozit al lumii

să dezvălui curajul

ascuns în fricos