mă simt abia venit în lume simţirea asta nu e trupul meu sunt un val într-o scoică stelară timpul curge prin vene stingher curgerea lui începe să doară * rătăcită printre gândurile mele e lumea bătută de valuri ca o barcă la mal agăţată pescuită de-un fir de speranţă soarbe cuvintele luminii din far * nu mă simt în apele mele viaţa mă trezeşte dimineaţa la fel zbaterea din corabia lui Noe înfrunzeşte în ghearele-mi de corb-porumbel
M-am dus la Dumnezeu acasă ! L-am vizitat pe bancă-n parc privind imensul cinematograf 3D din jurul meu.
I se vedeau paşii în vârful pomilor, tiptilul prezenţei Lui subtile asemenea semnăturii artistului în josul capodoperei.
L-am vizitat pe Dumnezeu la El acasă, iar El m-a lăsat să-L aştept să mă lăfăi pe fotolile largi petalate şi parfumate cu verde, şi m-a lăsat să ma servesc singur cu cafea şi să trag de şnurul cu clopoţel în capătul crengii.
L-am vizitat pe Dumnezeu la El acasă la toate numerele pe care le-am întâlnit şi la toate etajele la care am putut urca, şi am sărit dintr-un tablou în altul pe toboganul ramei, al vizitei înrămate pe care deocamdată i-o pot face oricând.
O ramasita de Babilon a incoltit in nepotrivire
intre limba lui si limba mea…
Sta intre noi un fel de neintelegere, ca zidul primei cetati
ce separa inauntru de afara.
Pentru tine acasa-i aici !
Pentru mine acasa-i acolo !
Cu cantec doinit de departe si dor, iti cant printre neamuri hotia
Tu tara ce esti pentru sufletul meu
ACASA, oriunde as fi,
departe de tine, de mine, de eu
acasa doar tu vei fi si imi esti, Romania!
călătorru' 