atunci i s-a dat nume acelui moment de-atuncitimpul are trup suflet şi duh iar amintirea asemenea unei mlădiţe de salcie e tot mai tare decât trunchiul retezat al memorieimai victorioasă decât lipsa mea atunci şi acolo „engage” zic unii logodirii:plusul caietului lângă minusul vorbei rosteşte banala călătorie în timp întrebuinţând consumând o limbă prăfuită şi neînţeleasă decojită asemenea pieilor de salcie de pe nişte oase klingoniene„engage” zic alţii cu mâna pe piept înaintea saltului ca pe-un jurământ sau o promisiune de-a nu divulga niciodată totul sau de-a lăsa mereu urechea surdă cu uşa întredeschisă lângă paşii din ce în ce mai puţin vizibili ai coordonatelor straturile privirii aidoma amintirilor se sedimentează cu dâra lor lungă de lumină până în steaua din care nu-mi aduc aminte să fi năvălit decât întâia zvâcnire de pleoapăa muzicii mereu crescândă a universului într-un timp neştiut al fiinţei cândvainima ochiului a început să bată prin cotloanele nemaiîntâlnite privirea-l străbătea şi-l clocotea:atunci conştienţa lumii de ea însăşi n-a mai încăput peste oul pe care-l clocea