Arhive pe etichete: a privi

uitarea ce ne priveşte pe noi

Standard
ne-am uitat amândoi 
unul la altul
unul pe altul
ne-am uitat încă de multe ori
eu te-am uitat pe tine
tu m-ai uitat pe mine
amândoi ne-am uitat unul pe la altul
 
îţi mai aminteşti că-i aşa
te-ai uitat nu poţi zice nu
nu poţi nega
te-ai uitat aplecată-n afară de tine
numai şi numai ca să mă ţii minte
ca să mă imprimi pe retină
şi să-ţi întinzi privirea pod peste
două anotimpuri:
 
m-ai privit sau m-ai uitat
te-am uitat sau te-am privit?
n-am ştiut sau nu mai ştiu(?)
 

uitare cu alţi ochi

Standard
te duc în peşterile lipsite de lumină
ale memoriei
ca pe o pradă de război
bucată cu bucată
în care nu ştiu cum pe întuneric
pe pipăite găsesc mereu ceea ce caut
cu inventarul gândului lopată
 
cu ce te duc acolo şi-n ce fel
nu pot să prind cu ochiul o poveste
parcă-s în tren şi în fereastră oşti
gonesc războie care se distrug
într-o victorioasă-nlănţuire
şi cuibăresc în min(t)e tot mereu
aripi şi ouă calde de uimire
 
uitarea ea asemenea ruginii
capitonează glasul care cheamă
cu demiurg cuvânt ce nu-i supus rostirii
făuritoarea pradă de război
cu care iar mă lupt ‘cercând victorios
ne mai contând cum ai ajuns acolo
să te adun si să te-aduc ‘napoi