Ziua nopţii – adaptare

„Ne-ncredinţăm că suntem

Când iubim!”

-Zicea poetu’n versul său-

„Şi’oricât de-adânc în noapte-am fi

Suntem în zi.”

 

Dar de se-ntâmplă să-ncurcăm

Faţeta urii şi-a iubirii,

Cu ochi stâncoşi ne poticnim

Şi chiar de eşti Tu pretutindeni

Noi nu te-ajungem.

Sălaş în Tine nu avem

Sfânt Elohim.

 

Când Tu vorbeşti

Străină vorba-ţi auzim.

Când noi grăim, străin ne eşti.

Bujorii mari au înflorit

Şi roşul lor se scurge pe tulpini

Cu nori în ochi privim lumina lor,

Şi n-o vedem.

 

Parfumul mângâie întregul câmp

Iar noi călcăm bujorii mari de ne-nţeles.

 

Tânjim să ne iubească cineva

Când Tu ne-ai dăruit şi flori şi câmp

Şi gândul Tău şi vorba Ta.

Şi noaptea mare în care să-ncercăm să te găsim.

Şi chiar de eşuăm, noi să iubim

Şi chiar de nu vedem- vedem.

Şi chiar de nu simţim- simţim.

 

Şi`atunci o fi or nu o fi asa:

Oricât de-adâncă noapte-ar fi,

Atuncea când iubim, e zi!

Publicitate