Raza unui cerc corespunde cu steaua din care face parte! 🙂
Arhive pe categorii: amuzante
ce-ai bea: ce-ai putea?
ce-ar putea să rimeze cu „slănină”? cred – dar ce zic? sunt sigur: „o zi grozavă de muncă” e mai ceva decât o poezie decât o sută de rime, decât o mie… unii – desigur, cei care nu ştiu – sugerează c-ar rima (şi) cu „ceapă” dar eu zic că ei nu ştiu ce zic …de-ngheaţă apele până crapă şi rima lor nu-i altceva decât materia primă a ploii: e apă ştiu pe cineva – am fost să-l întreb cum şi-a scris el mereu poezia „ceai bei, ceai poţi” mi-a răspuns imediat înainte să lansez întrebarea şi-am înţeles că „slănină” rimează câteodat’ când cu dimineaţa când cu seara pe muchia cuţitului uns umblu cu teamă desculţ câteodată şi caut unghere prin care am ascuns rime incandescente ce se-aprind ca cearta: toate deodată sau ca viitorul ce stă să vină săţios şi neavând nimic de-a face sau desface cu rimele cuvântului „slănină”
fie vorba-ntre noi
de la mare la mic de la mare la ocean de la larg până’ n mal totu-i val de vine ăla de vină-i altul devină ceva recele caldul umblă tura de noapte-i bazaltul umblătura e ruptă oboseala-i târzie vin broboane pe frunte via e vie de la vie la vin de la mine latin’ vorba vine şi pleacă între noi fie vorba păstaie în teacă
scoală de te culcă ! :)
replică fără de greşeală
– Dacă ai luat din greşeală prosopul şi l-ai aruncat la prosoape, n-ai putea tot din greşeală sa-l aduci înapoi ?
– Aia deja n-ar mai fi greşeală ! 🙂
din nici o pricină
îmi vine să râd câteodată de culoarea albastră
mi se pare că-i stă aiurea
ba că-i prea mare, ba că-i prea mică
ba că-i prea închisă, că-i prea deschisă, că-i proastă
îmi vine să râd câteodată
de culoare albastră
*
alteori zâmbesc la maro
cu un rânjet tâmpit neînţeles de nimeni
(nici chiar de mine)
ce se adună tot ca o culoare-n obraji
când mi-e ruşine
*
mie îmi place culoarea kaki (ştii prea bine)
„mie”, altcuiva decât mie
fără nici un motiv
fără râsete-hazlii
fără pricini colorate-n ruşine
mie-mi place culoarea kaki
ren(unţ) la reclamaţie
ce, renule? degeaba invoci dreptul tăcerii,
că plângerea am scris-o şi-am plâns-o cu un timbru
ia ceară si pe coarne adun-o şi-o îmbie
s-urmeze aceleaşi linii ce le-ai lăsat pe uşă
… ce mă interesează c-ai vrut pe sonerie
e ultima ta slujbă şi ultima ta cale
pe cerul lumii mele să nu-ţi mai laşi steluţe
că iau şi bloc şi scară şi ţi le pun în braţe
şi-n loc de şeminee te-alegi cu revoluţie
degeaba ochii tulburi ţi se zgâiesc afară
… laponica ta limbă doar renul o-nţelege
apucă-te de treabă! nu vreau să ştiu motivul
îţi spun că de nu… altfel… o să degenereze!
habar nu ştiu ce-nseamnă din cap a ta clătire
impresii-mi lasă gândul c-ai vrea să fii poveste
invenţie părintească ce nu mă mai ajută
metalica mea uşă tot zgâriată este …
a venit poşta… (cam devreme)
pata si ceai
ha
ha ha
ha ha ha
ras timp
pata si ceai
nai
pai?
dai?
ceai
vai
hi
hi hi
hi hi hi
ready 4 christmas :)
Julia: are you Santa this year?
io: renu
Julia: nu re?
io: e nu
Julia: nu e
io: nu e nu
Julia: ba e da
io: ba e ba
Julia : ba ori ba?
io: da or ba
Julia : da da
io: da da
Julia : pai da
io: pai ?
Julia : pai…….
io: pai ce?
Julia : ce pai?
io: pai….
Julia : pai!
io: auaaaleeeoooo
Julia : pai ori au ori ou ori leo
io: pai au
Julia : ce?
io: doar e
Julia : daca e, e
io: pai ori
Julia : pai ori e, ori ori
io: ou ori leo
Julia : dar au?
io: au
Julia : au si ou si leo?
io: doar leo
Julia : si ou nu?
io: s a spart
Julia : humpty-dumpty
io: leo
Julia : aaaaaaaaa…..si le si o spart
io: si le o spart
aerul dintre foi
da sau nu – ce joacă de zar
da şi nu – ce lanţ sfânt-murdar
da, da – afirmaţie bulgară
nu, nu – o lume spre seară
închis sau deschis – ce uşă rotundă
închis şi deschis – cine poate: pătrundă!
închis, mult închis – ce nuanţă posacă
deschis, prea deschis – limitare în joacă
curat sau murdar – două culmi, două astre
curat şi murdar – un noroi fără glastre
curat, doar curat – utopie curată
murdar (şi atât) – ascuţiş fără teacă
***
schimbând aerul dintre foi
în loc să te-apleci, te îndoi!
subtilă
„Unii dintre noi ne-am obişnuit cu ceea ce ne-am obişnuit.” – MC
românească
Nu ştiu cine a constatat-o, nici cine a scris-o, da auzi cât de românească sună 🙂 :
„O femeie a avut trei copii. Doi au murit de mici, şi unu de chiftele”
etalon copilăresc
Îmi place mai mult pluralul, pluralul la a’ntâia.
Mă face să mă simt ca atunci când luam 4 la şcoală şi nu eram singurul.
într-o noapte
Am udat perina, cu lacrimi, de bucurie.