m-au chemat ăia-n Vrancea
să le scriu poezia – le-am zis că
nu pot să merg nu-s de acolo
și ca să se convingă (că așa e)
m-am băgat sub chiuvetă și-am început
să mă prefac în țeavă cu apă rece
țeavă cu apă caldă și-n plastic de scurgere
până când inundația (produsă) i-a alungat
la locul lor spălând totul în urmă
m-au chemat pocăiții să le scriu poezia
ușor de înțeles și de laudă s-o poată recita
orice fiu care nu-i de-a lui Aron
și-am îngenunchiat de doamne ferește
mi-am făcut cruce de la dreapta la stânga și
și de la stânga spre dreapta ca să mă condamne
la erezie și să mă lase-n pace
m-au chemat oamenii să le scriu poezia
zicându-mi mer`i mă de-aici
tu nu ești în stare să-ți recunoști mirările
în fața vieții să spui te iubesc frunzei
să măgulești un compliment cu adevărul
și vrei să cânți cântecele noastre nescrise
vrei să fii purtătorul de cuvânt al cuvântului
vrei ca vrutul să-și găsească ecoul
în tine
m-au chemat stâncile să le scriu poezia
cum a făcut mai demult Moise
izbind tablele de piciorul muntelui
habarnist că rupe însuși degetul lui Dumnezeu
și va trebui să-i facă o copie
cu dalta migăloasă a propriei scrieri
și ca să nu refuz – am acceptat
ce era să fac – titlul acestor simboluri e
singura variantă disponibilă
călătorru' 