tablou tridi

Standard

becurile cu soare nestins
au fost aruncate
în spatele munților d osb
k pe-un apus numai bun
d-nrămat cu șuruburi

p stradă au trecut 42 d oameni
fără să mai pui la mumărătoare
și câinii

mi s-a părut că văd pomul zâmbind
așa cum stătea cu perciunii tunși scurt
și număra linia intermintentă
a drumului

niciodată nu mă prinde
când e întors cu spatele sau cu fața
doar toamna ve(r)de destul de vizibil
cum îi cade coroana-n țărână

din toate mi-au rămas
numai vreo patru simțuri
două mi-au rămas mici
două mi-au rămas în urmă
două mi-au rămas în amintire
ca să le-nvăț pe de rost și minte
nu ca fușereala de data trecută
care n-a fost nicidecum
un dezastru

memoria e cel de-al șaptelea simț
fără doar și poate e ușa principală
nicidecum cea din dos
suflet al identității noastre
cu tot cu inimă
cu tot cu noi înșine
cu sorii noștri de osb
luminile nostre ajunse
tablou
tridi

Publicitate

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.