arest la domiciliu

Standard

europa după război s-a
înălțat încet din ruine
azi
se dărâmă-n tăcere
neprimirea colindătorilor la ușă
ziua de ieri sub ziua de azi
moloz de secunde ce ridică
praful unor amintiri pe care
nu le ține minte
mai nimeni

fereastra cu îmbrățișarea ei
interioară mă protejează de
afară și de lume – nu-mi sunt –
îmi repet – singur gardian
și camarad de celulă – noroc!
cu oglinda caietului
în care mă spăl pe față
de urdorile nopții

saturn și jupiter au fost
aproape de noi în conjuncție
ca mai demult magii și steaua
și totuși e noapte în lume
cu toți copiii angelici ce îngână timid
câte-o colindă fără să știe exact
ce cântă

steaua sus răsare k o taină mare…
taină ce rămâne
închisă ca ușa în fața neprimirii
colindătorilor
ce suntem!

în lume bântuie nemântuirea
se cuibărește de la om la om
în nas în gât în plămâni
și în inimă
k un virus ce-ți ia pe rând
auzul gustul mirosul
până nu mai vezi nimic decât
interiorul apartamentului
propriu
oglinzile goale k niște
fântâni secate
prelungirea surdă
a zilei de mâine
glasul slab și îngrijorat
al rudelor

singura care nu se teme de moarte
e ploaia
cade voioasă pe străzi k o
drojdie ce va face pământul să
dospească
la primăvară

Publicitate

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

Un răspuns »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.