biletul

Standard

cu cât înaintai în vârstă
mai mult
cu atât te adânceai mai mult
în uitare
mă-ntrebai: cine ești
și de ce rătăcești
prin casă
după cana ta preferată
pe dâra lăsată de-o stea
căzătoare – amintire cucerită
și ea

de uitare

sunt vie – ziceai, și-ți îngenuncheau
viermii iubirea
și nu mai știai cine sunt
și nu mai pășeai în direcțiile mele
nici măcar șchiopătând

dar nu te-ai lăsat
te știam urând jumătățile
de măsură – erai dusă
la extremă iubind
și când urai – urai pătimaș
și cu ură

înaintai tot mai mult – știau
vecinii, orașul
doar tu nostalgică priveai
surâzând
uitarea ce doare mai tare:
trenul, călătoria
și nașul..

 

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.