interspațiul zăbrelelor

Standard

se zbate gându-n colivii
aer închis de geamuri stranii
cum stă încătușată-n ea
viața-n secunda zilei – anii

și se odihnește gându-n el
fiind și umbletul și banca
sătul să tot scrie pereți
de care să-și rezeme fleanca

și gândul mi-l ciocnesc de el
în cremenea oglinzii goale
nașteri născute din măcel
scânteie a devenirii sale

și mă aprind și iau tot foc
și mă consum de-epuizare
să-mi odihnesc cumplitul drum
ce-n urma mea pășit dispare

nu dau doi lei la câini lătrând
abia mă doare când mă mușcă
ca aerul din capul meu
robiți sunt toți de-o tristă cușcă

noroc cu zorile de zi
când las să intre pe fereastră
oglinda unor colivii
ce au puterea să gândească

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.