apropierea

Standard

molatic
încet și repede
deodată se-apropie
și simt
simțirea chircită
urcată pe
piciorul meu de gânduri
ca un copil de
rostiri nerostite
ca o îmbrățișare
încleștată

se-apropie pe neașteptate
ca mingea copiilor
ce sparge fereastra
în jocul nevinovat
al nepotrivirii
al ochirii unei ținte noi
neplanificată
și simt valga
cum moare de cald
uscată în gura
închisă

dar cine poate tăcea?
și cine tace vreodată?
viața-i o suflare
lumea-i o rostire
iar punctuația
acestor mâzgălituri
numite semne
e „gesticulația gândirii”
ce ne aproprie
când pe unul de altul
când de îndepărtare

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.