here we go again

Standard

privirile oamenilor sunt
niște oglindiri luminate
de felul lor de a fi și
fiecare când mă privește
aruncă spre mine
zalele verbale
ale unor lanțuri
cu care m-ar lega
de-ar putea de picioare
– că așa se merge!; de mâini
– că așa se face!
de sunetele rujate pe buze
– că așa se vorbește!; de privirile mele
– că altfel/ astfel ar trebui să văd!..

noroc cu pietrele ridicării
din umeri cu care le oblojesc
întrerupătoarele ca să-mi
găsesc mai ușor pe întuneric
luminile proprii
..spre oglindire

(punct. și de la capăt 🙂 )

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.