erezie

Standard

să te se duc aș vrea distanța
să nu mă împiedice
să rup tocul pe care l-am
primit cadou la lansarea
în spațiu a primei poezii
scrisă pe lampionul
scrisorii

el i-ar fi răspuns dar
era închis în spatele unor
timbre de colecție
pe o perioadă nedeterminată
de foaia și plicul-rețetă
al cămășii de forță

ca o litanie din celulă-n
celulă trece pulsul
rostirii – se duce cracului tot
unduirea trupului
fără macabra capcană
a ochilor e mai greu
mi se scurge mintea
printre gratii și nu
o poți încătușa
în tine –
[…]

se zice că l-au eliberat
într-un târziu
ca să(și) vadă apusul
însă scrisoarea lui
netrimisă încă se
prelinge din celulă-n
celulă

MUS-FAPC2020_500

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.