dă afară din mine ideea de tu

Standard

prind rădăcini
se văd în mine cuvintele
cățărate în ureche
hoț pe fereastră
venit să nu plece
cu mâinile goale
rămas
cu gura căscată

deodată și-n jos și-n sus
capilare schimbă respirări
cu momentele rămase
fără suflare

se înfiripă contururi
în care turnatele interjecții
se cremuiesc strânse
la piept

de înțelesuri

sub forme noi
le mâncăm de vii
și ne lingem pe rând
degetele

 

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

2 răspunsuri »

  1. venita sa plece, ideea ce-mi vine
    asterne in graba cuvinte senine
    ideea de „tu” n-are cum sa plece
    stand acolo-adanc vintrele-o sa sece
    lasa-ti noul tu sa-ti stea bland in palme
    recunoaste-apoi ca-ti place cum doarme
    ca serile-n taina ti-era dor si vrei
    tu cu tine inca prieten sa stei
    🙂

    • Dupa cum zicea Nichita:

      „Numai numelui meu nu-i spun “tu”;
      în rest însuși sufletul meu
      este “tu”,
      tu, suflete.
      […]
      Eu sunt numai numele meu.
      Restul e “tu” 🙂

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.