înghemuirea

Standard

alergi pe străduțe purtându-ți zmeu umbra
și tragi în jos susul pe firul bucuriei
cu propria mână ștergi umbra privirii
mările tale izbite
de stâncile măcinării noastre

ca să putem umbla desculți pe țărmuri 
– țipă îndepărtându-se câteo amintire –
ca să gustăm roșeața răsăritului cu lingurița
pe marginile întunecate și reci ale nopții
pupăm aroma vieții spre trezire

rătăcesc în urma umbrelor tale
negăsindu-te și negăsindu-mă
tatuat cândva pe colțul zmeului
cu care te plimbi și în a cărui lesă
îți testezi libertățile
sub al cărui umbrar îți tragi sufletul
tot mai aproape
ca pe singurul prieten

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s