șoarecele vulturat – dialog cu viitorul

Standard

prinde-mă! hai, prinde-mă!
îngheară-mă, zboară-mă!
mâncă-mă! alungă-mă!
vultură-mă! piscuie-mă!
aripă-mă!
aripă-mă!

(…cu amândouă aripile
zice șoarecul,
sau zise)

poate chiar o bucățică din inima mea
ajunge o bucățică din inima lui
(zise nevăzutul zbor
neauzit)

mă papă pățania, mă papă?!
și-apoi există circuitul hranei în natură
și-apoi și el trebuie să trăiască
înzbouratul, sărăcuțul…
și-așa ajung și eu să zbor – digerat fiind
vulturat fiind, bucățele fiind bucățică
din coada mea fiind bucățică
din ochiul lui

zise șoarecul râzând de șoarecii
fugind de vulturii zburând
prin borte neștiind
ne-ajungând
ajungerea-de-a-ști-păți-pățania

atât!?

Publicitate

Despre rubenbucoiu

Salut :) Bine ai venit pe blogul meu. Într-o toamnă, cu 2 zile înainte de începerea școlii, atunci a început totul... ba chiar mai repede de acel septembrie. După ce am învățat să merg am perseverat în fiecare anotimp... eu, călătorru (Ruben Bucoiu)

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.