prinde-mă! hai, prinde-mă!
îngheară-mă, zboară-mă!
mâncă-mă! alungă-mă!
vultură-mă! piscuie-mă!
aripă-mă!
aripă-mă!
(…cu amândouă aripile
zice șoarecul,
sau zise)
poate chiar o bucățică din inima mea
ajunge o bucățică din inima lui
(zise nevăzutul zbor
neauzit)
mă papă pățania, mă papă?!
și-apoi există circuitul hranei în natură
și-apoi și el trebuie să trăiască
înzbouratul, sărăcuțul…
și-așa ajung și eu să zbor – digerat fiind
vulturat fiind, bucățele fiind bucățică
din coada mea fiind bucățică
din ochiul lui
zise șoarecul râzând de șoarecii
fugind de vulturii zburând
prin borte neștiind
ne-ajungând
ajungerea-de-a-ști-păți-pățania
atât!?