Nicolae Szekely: jurnal nescris

Standard

(o altă zi oarecare – eu, poezia şi alăuta)

„sunt absolut sigur că odată şi odată
unul dintre noi va face primul pas –
asta îmi aduce aminte de copilărie
când habar nu aveam de perfecţiune sau măcar
de vreun pericol care ne-ar fi luat pe nepregătite
şi asta în condiţile în care tu existai totuşi undeva
obligatoriu fără definiţie fără chip fără nume
fără formă nici măcar iubire nu puteai fi –
ci ceva mult mai complex

fără să te fi intuit măcar
te chemam şi invocam spirite
inventam tot felul de procesiuni –
o joacă nevinovată cu care te obligam să exişti
cu tot dinadinsul

şi iată că o bucată de lemn un cuvânt sau eu însumi
care nu sunt eu însumi
păstrează într-o grămăjoară cât un vârf de cuţit de sare
ceva ce nu înţeleg
dar care dă gust
întregului”

Din volumul „Un pas alb”, pg.11 – 31 iulie 2015, Hunedoara

11794120_10154065554838272_2614143740718054176_o

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s