el nu-i atent!
el țintește cu atenția lui
în altă parte
urechea lui e ținta altor
atenții
el e absent!
prezența lui traversază aerul
ca o boare răcoros-fierbinte
aerul gros al acestei clipite
din care el lipsește
el este nefiind!
și asta nu doar din pricină
că se poate
ci mai mult din cauză că-i
obligatoriu
asemenea prezentului
aidoma libertății
el este liber!
oohhh, cel mai liber!
liber să se-nrobească
oridecâte ori vrea
cui vrea
cu salba libertății la gât
ca un număr pe piept
ca o armură pe umăr
imortalizat de nemurirea
unui scris
de viața veșnică
a unei poze
îmbrățișată de lumina
ochiului
el nu-i stabil!
e rochia unui mereu alt
trup
febra unui mercur
transparent
chipui unei fețe
spatele încovoiat de înțelesuri
al acestei descrieri
el nu e el!
adeseori e ea
deodată ei
deodată ele!
călătorru' 
Foarte frumos,domnule.Cam intens si deloc „ne-simnpu” ,”cuvantul” dumneavoastra.
Multumesc Adria! 🙂