„Doamnelor și domnilor,
Nu am deprins din cărți nicio rețetă după care să compun un poem: iar la rândul meu nu vreau să dau impresia și nici nu doresc pur și simplu să dau vreun sfat, sau să mă exprim despre modul și stilul în care noii poeți ar putea primi de la mine măcar un strop de presupusă știiță în această privință.
[…]
Pe parcursul vieții mele eu am găsit pretutindeni, totdeauna, susținerea de care aveam nevoie, formula care mă aștepta, nu pentru a o trece sau a o pietrifica în cuvintele mele, ci pentru a-mi explica mie însumi lucrurile.
[…]
…zic că nu știu dacă acele lucruri ieșeau înaintea mea pentru pentru a fi mai apoi comunicate altor ființe, sau era doar mesajul pe care alții îl trimiteau spre mine ca pe o cerere sau ca pe o acuzație. Nu știu dacă le-am trăit sau le-am scris pe toate acestea, nu știu dacă au fost adevăr sau poezie, ceva trecător sau etern, versurile pe care le-am experimentat în acel moment, experiențele pe care le-am cântat mai târziu.
Din toate acestea, prietenii mei, decurge tâlcul că poetul trebuie să învețe de la cât mai mulți oameni. Nu există singurătate inexpugnabilă. Toate drumurile duc spre același punct: să ajungem să comunicăm ceea ce suntem.”
DIscurs la recepția de decernare a Premiului Nobel,
13 decembrie 1971
călătorru' 