e greu a inventa o floare
al cărei miros suntem
ar însemna să nu ne ținem mireasma
doar pentru noi
grea și atârnândă mereu
soare care să nu lumineze doar
înlăuntrul lui
egoism care până la urmă se-mpute
invenția asta nu-i nici de ieri
nici de azi
e exact mirosul pe care scriu prostii
dezacordate
inspirând adânc
s-ajung dacă pot
la greutatea despre care vorbeam
e o cură de-ngrășare a miresmei
până când timpul
asemenea apei
nu se mai evaporă
și dintr-o dată putem merge
pe ape cu-ncredere
pășind din floare-n floare
în marea lumii cu miros
neînflorit încă
și dintr-o dată
facem mai multe
și dintr-o mare facem oceane
și dintr-o gheață
evaporare
din a cărei nori plouă
a-legând susul de jos
într-un amestec
prielnic
e greu a inventa o floare
…dar nu imposibil
călătorru' 
aL carei
…al cărei! Mulțumesc 🙂