e un cerc în inima mea din care încerc să ies
mergând în linie dreaptă direct spre ţintă
şi-i bâjbâi întunericul tiptil ca mersul pe sârmă
peste abisuri de umbră
e un cerc închis în inima mea şi eu îl cred o linie
punctată pentru că nu-l simt
decât din când în când
după câte-o dramă americană sau
vreun roman citit de multă lume după
câte-o ştire neprevăzută, nedorită
se pune punct întreruperii
şi-ncepe cercul
orbita prin care se scurge viaţa în mine
ca prin firicelul subţire de plastic perfuzia
pic, pauză…pic, pauză…pic
puls cosmic de linie punctată:
curaj – frică; …curaj – frică
tăcere – vorbe;…tăcere – ceartă
privire – pleoapă;…culoare – pleoapă
ceva…- nimic; ceva – nimic
aşa e! – nu e!…aşa e! – …parcă
linie – lipsă; linie – lipsă
linie…linie…linie…
călătorru' 
Las’o pe asta cu „La mulţi ani”, ne urăm aşa, din aproape în aproape; mulţumesc pentru.