capodopera eliberării din la(n)ţul văzului…

Standard
am văzut cât de orb fără de mine
mi-e ochiul
privirea suspendată a cărţii
oglindeşte privirea vie
îşi caută steaua
din gaura neagră a văzului
trăgând după ea lumea
pe sub pleoape număr pulsul vieţii
verificând-o
lumile ni se întrepătrund
doar cât să iasă scântei
 
până la urmă acesta e zborul
în oglinda nevederii contemplu orbirea
 
 

9 responses »

  1. În lăuntru, pe dinăuntru, şi văd cealaltă faţă a lucrurilor, cea nevăzută, când ochiul din afară se închide, se deschide cel din înăuntru.
    Hai că ştii, ce te tot faci că întrebi? ca şi cum n’ai fi stăpânitorul atâtor şi atâtor răspunsuri…

      • Aşa, aşa, ademeneşte-mă cu întrebările, că doar întrebarea e ademenire, nu? Glumesc, aşaşiaşa.
        Răspunsul la întrebarea ta este ăsta: numai dacă nu ne înecăm interpretativ în apa ochilor.

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s