…27 aprilie 2010
Azi nu-s în apele mele!
De obicei e floare la ureche să scriu, ba despre o umflătură, ba despre o gogonată, însă azi n-am chef să fac pe măscăriciul, nici să fac pe vopsitoru’, nici măcar să vopsesc peste rugină darămite să umblu cu cioara vopsită, aşa că o las baltă!
Apă de ploaie!
Apă de ploaie în ulcior spart – în ciobul care râde de amintirea dăţilor în care a fost la apă, incapabil să înţeleagă cum a reuşit să-şi taie singur craca de sub picioare, fără să fie pasăre, fără să fie papagal.
Asemenea lui mă surprind uneori că bat câmpii ! O iau rău de tot pe arătură, umblu creanga !
După mult mers, ca un călător veritabil, mă opresc şi stau. Stau pe gânduri câteodată, fără să fie prea confortabil. Alteori stau cu sufletul la gură şi mă uit zâmbind cum trec câinii cu covrigi în…
Vezi articolul original 101 cuvinte mai mult
călătorru' 
Plută sau sufletul, ca o arcă? Mult de mers, multe ape încă nedesfăcute, şi, ca orice călător, ştii că după mai multe cărări dăm, adesea, de acelaşi drum.
..stiu ca nu stiu (multe) 🙂