bate (cu)vântul

Standard
cu vânt care se freacă de piatră
cu vânt care se toceşte pe sine
de obrazul meu câteodată
îmi intră-n ochi hârşâind privirea
de parcă în grabă s-a ‘ntors acasă
că şi-a adus aminte c-a uitat
sau de bucuria că şi-a adus aminte
 
de gard îşi toceşte trupul neobosit
de curtea interioară a impresiei
se-ascute pe sine ca simţurile
tocmai spre a putea să-ncapă
 
Publicitate

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.