Carmen Măcelaru: ABC & 123

Standard

„Am început să te iubesc, încet, încet, totul părea o naștere ușoară
Nu mai știu cine pe cine plămădea, în fiecare zi puneam pe rând
Mâini, picioare, până când am apărut așa de niciunde, habar
Nu aveam că m-ai putea face femeie, mă puteai întrupa în masă
Sau scaun sau în ceva de care aveai nevoie urgent să-ți odihnești
Privirea, de ce ai ales să mă concepi femeie?!
Nu știai că te voi zgâria
Că îți voi rupe hainele și că voi pleca de fiecare dată pe strada
Aia luminoasă care apare de fiecare dată când îți deschei cămașa?
Și vei fi iar singur, singur…, de fiecare dată când te ating
Celulele tale încep să strălucească ca un oraș noaptea
Cum să dormi în fața acestui spectacol de lumini, așa că, pls
Nu mai întreba ce simt când dorm cu tine, m-ai făcut femeie
Și urăsc să am sâni și păr lung care să-ți folosească doar ție
Și dacă până la urmă voi fi sicriul tău în care ai vrea să mori de câteva ori pe zi
Te-ai mai trezi vreodată?!
Aș fi iar singură și m-aș uita dimineața
La încheieturile mâinilor să-mi potrivesc soarele”

See more at: http://www.literaturadeazi.ro/content/abc-123-de-carmen-m%C4%83celaru-0#sthash.J9kzBOb6.dpuf

Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s