muZeul poeziei nescrise

„frica de oameni este o cursa…” – proverb evreiesc

călătorru'

stăteam cu ana blandiana de vorbă

pe un vis lung stam amândoi cu picioarele

atârnânde în gol ca în nişte butuci

ai nerostirii – de frică

vorbeam despre poeţi rataţi de spaimă

vorbeam despre culorile nopţii

şi din când în când din gurile noastre

străfulgera câte-o stea căzătoare

 

mi-a spus că fusese prizonieră zilei

– era foarte frumoasă – ca la razele röntgen

i se vedea în trup poezia – poezia nescrisă

neapucată încă de coarne

ne-ncarcerată în sâmburii vorbei

 

o întrebam şi cu întrebările mele

o trăgeam mai aproape

să mă străbată şi pe mine razele ei

ca printr-o ţiglă spartă să-şi treacă în mine

nebunia

 

însă ea şi-a strecurat mâna prin umărul meu

şi cu stăpânirea de sine a unei femei care ştie ce face

mi-a apucat inima de ureche

şi-a dus-o într-o disciplină a tăcerii

apoi într-o disciplină a rostirii

de parcă cu copilul…

Vezi articolul original 14 cuvinte mai mult