dacă-i spui numele dispare

Standard
adulmec tăcere
cu plămânii-o fac bulgări
în timp ce-o adulmec
o tai cu privirea în loc s-o admir
şi-o respir…
(ea) e o lume a sfârşitului
(la început a fost cuvântul, nu?)
a prăpastiei ce se cască după ultima literă
a vorbei ce cască a-lene
cu sunetele la subraţ la subsuoară
dă-o-ncolo nu-i da apă lingvistică
las-o să moară…
în sărăcia ei de pustie…
 
ea e istoria nescrisă a scrisului
e liniştea din ochii glumei şi-a râsului
amintirea unei memorii uitate
 ce nu ştie cum o cheamă
(şi nu ştie că nu ştie)
nu poate număra 1… 1000
 
nu ştie de el… sau de ea
nu se ştie pe sine
nu se poate-ntrupa
că moare când îşi spune pe nume
…dispare
Publicitate

3 răspunsuri »

  1. Pingback: În coaja semnului de întrebare – Ruben Bucoiu | lumea adam(a)ică

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.