plăcerea de a fi

Standard
revoltă mi-e duhul ce creşte în mine
cum creşte lumina în ochiul de noapte
şi gura mi-e plină de ţipăt-suspine
şi ceartă
ce se zbate în vorbirile-şoapte
 
nu tună nu fulgeră nu plouă cu nori
mă umple plăcerea răvăşită
nervoasă
mănânc de pe-un scaun cu fundu’ pe masă
extrăgând cu seringa urâţenia din floare
s-o colecţionez in eprubeta antidoturilor
din cămara obscură a plăcerilor-doare
 
nu-mi place că-mi place;
vreau să-nceteze voinţa aceasta năvalnică-vie
o ploaie de alb peste alba hârtie
să rămână nesimţirea nesimţită
să se-nghesuie timpul
(cu viitorurile lui cu tot) într-o clipită
pe care s-o iau ca pe-un bob de rouă
de pe-o frunză banală
s-o (s)pun în colţul de gură şi s-o aprind
(ca pe-o plăcere neînţeleasă)
ca pe-o ţigară…
 
 
Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s