Tic…semanTic

că dacă nu eram în gândurile vieţii

nimicul cu-a lui suflet de haosuri preapline

mi-era înlocuire cu planuri în neştire

sau viitor lipsit de trupul cuvântului

nescris sau scris (chiar mai bine)

 

şi dacă nu era umbra de amintire

depoziTată tainic – dovadă cum că este –

de unde adn-uri s-ar împleti poveste

ce nu poate mai nimeni s-o citească

sau să o scrie într-o limbă mică

cu microScopul de-a se şti că este

 

prezenţa mea sub zile de n-ar fi îndrăgită

de trecerile vremii când calde când nocturne

absenţele adunate mi-ar fi repetenţie

pentru o altă vreme

un alt aici, alt undeva: în lumea lui „se poate

s-a putut, se va putea”

 

cert e că sunt – incert e ce înseamnă

ce va-nsemna…

 

Publicitate