apr.20

funia curgătoare a vorbelor

Publicat pe de
Standard
pe urmă tăceam din ce în ce mai des
de parcă venise noaptea vorbirii
şi se rarefia (tot mai mult) între noi
aerul transparent al rostirii
 
pocnea tot câte-un fir din funia curgătoare
la distanţe inegale şi triste
ca nişte bule de oxigen
între buza degetului mijlociu
şi cealaltă buză îndepărtată cumva
… a degetului mare
 
trăgeam mâţa de coadă şi se vedea
câte-o stea căzătoare cu spatele-n flăcări
întrerupea cu zgomot de rupturi
tăcuta noapte (de parcă)
în întunericul nopţii răsărea
câte-o amintire de şoapte
 
strânsă de gât sugrumată de lipsă
se-neacă în golurile vorbelor rare
niciun testament de urmaşi moştenire
nu se-ntinde la umbra
mlădiţei strigare
 
 
Publicitate

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.