e spaimă duhul din măduva osului de cuvântea-i face fosforescent înţelesul calinia întreruptă a drumului când o străbate cu repeziciune feliatăiată în noapte cu farul săbiile alea cu laser a căror mâner e-ntre dinţi îşi au toate tecile lor bătute cu pietre preţioase pe sub coperţi câteodată pe sub condamnarea aruncării cu pietre a tăceriisau o adevărată camuflare roşie-n obrajia mincinoaselor minţi e spaimă întinderea alegerii după-nţelesratare din prima-n a doua zicea poetul cu dinţii clănţănindu-i denu mai putea de-atâta tremurare s-aleagă corecttrup suflet şi duh cuvânt cu vorbăce i-a rămas în gât răstirii i s-a ‘ndesat măduva-n os de schelet chircitce tace din toate-ncheieturile putinţei prea mari de-a rosti oriceorice şi oricât…
Ce de cuvinte, si cate intelesuri, eu inca ma tem si de una si de alta, ca de o sabie nevazuta caruia nu i-am incercat taisul. Citindu-te mi-am putut da seama cum e sabia pe care tu ai incercato, numai ca tu, ai mai multe sabii!
Buna tie Daniela. Te temi si de cuvinte si de intelesuri? E inevitabil, si eu 🙂 De ce zici ca am mai multe sabii? Hmm, fiecare avem, insa le folosim diferit.
călătorru' 
Ce de cuvinte, si cate intelesuri, eu inca ma tem si de una si de alta, ca de o sabie nevazuta caruia nu i-am incercat taisul. Citindu-te mi-am putut da seama cum e sabia pe care tu ai incercato, numai ca tu, ai mai multe sabii!
Buna tie Daniela. Te temi si de cuvinte si de intelesuri? E inevitabil, si eu 🙂 De ce zici ca am mai multe sabii? Hmm, fiecare avem, insa le folosim diferit.