ceartă gesticulată

Standard
mă-ngroapă-n tăcere ceasurile lungi
gropari ce-aruncă-ntruna pulberea mută
în adâncirea trecerii de timp
zici c-aplecată moartea mă sărută
 
io-i scuip ‘napoi sărutul ei tăcut şi
mă-nfior de tremură grădina
şi în noroiul ce se naşte mut m-afund
în braţele ce le deschide tina
 
că-s pământesc din măduvă în os
cusut cu fire ne-nţelese de viaţă
ca să mă caut tre’ să mă descos
din nopţi de nerostire-n dimineaţă
 
groparilor: voi muţilor călăi ai
vorbelor ce v-ar putea opri
cu mâinile întinse vă sugrum gâtleju-nchis
şi nopţile pustii
să scot măcar un geamăt de la voi
cum voi vă aruncaţi mutul pământ
cu vorbe să vă-mproşc eu… cu noroi
 
Publicitate

2 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.