te duc în peşterile lipsite de lumină ale memorieica pe o pradă de războibucată cu bucată în care nu ştiu cum pe întunericpe pipăite găsesc mereu ceea ce cautcu inventarul gândului lopatăcu ce te duc acolo şi-n ce felnu pot să prind cu ochiul o povesteparcă-s în tren şi în fereastră oşti gonesc războie care se distrug într-o victorioasă-nlănţuireşi cuibăresc în min(t)e tot mereuaripi şi ouă calde de uimireuitarea ea asemenea ruginiicapitonează glasul care cheamă cu demiurg cuvânt ce nu-i supus rostiriifăuritoarea pradă de război cu care iar mă lupt ‘cercând victoriosne mai contând cum ai ajuns acolosă te adun si să te-aduc ‘napoi
Aduci înapoi neuitând să îţi aminteşti ceea ce nu ai vrea uitare cu ochi rezemată de povestea care încă nu purta încotrouri de războaie de către nimeni la nimeni.; pe-acolo e începutul privirii, cred.
Ce grozav pe poveste o potrivesti, tocmai ca sa fie ceea ce nu este: un altfel de „eşti” 🙂 Multumesc Cami. Si pentru tine sa fie un an… deosebit era sa scriu, insa cred ca inevitabil asa va fi. Deci, deosebit de interesant si provocator 🙂
călătorru' 
Aduci înapoi neuitând să îţi aminteşti ceea ce nu ai vrea uitare cu ochi rezemată de povestea care încă nu purta încotrouri de războaie de către nimeni la nimeni.; pe-acolo e începutul privirii, cred.
Un gând întârziat de drum de iarnă, primeşti? Să ai un AltAn din nemaitrăite chemări şi’n ochi să îmbraci nespuse poveşti.
Ce grozav pe poveste o potrivesti, tocmai ca sa fie ceea ce nu este: un altfel de „eşti” 🙂 Multumesc Cami. Si pentru tine sa fie un an… deosebit era sa scriu, insa cred ca inevitabil asa va fi. Deci, deosebit de interesant si provocator 🙂