la hanul 9

Standard
e goală ieslea sufletului meu
deşi e vremea sorocită bine
se-aud mereu câteva smiorcăieli
însă nu-i nicio stea printre lumine
 
dar ce vorbesc: ce staul, care iesle?
eu îmi zidesc în suflet un palat
cu turnuri din mândrie şi poveste
cum nimeni niciodată n-a aflat…
 
şi-mi bate-n porţi în fiecare zi
cu degete lungi şi dibace
o-nlănţuire de iluzii-n agonii
sau pumni de vizite rapace
 
niciun convoi de magi nu-mi tulbură tronarea
sau grabă de păstori cu noaptea-n plete
nu răscolesc divinul şi cântarea
cu veştile angelicelor cete
 
în schimb e forfotă şi-aglomerare
aproape-s buchisite toate cele
micuţul Prunc crescut acum e mare
pierdut de mine rătăcit de ele…
 

2 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.