încercarea se-ntinde asemenea unei gropicu marginile nehotărâtevăzută de-acol’ de sus din ochiul interior al soareluiprivirea legată de rază o străbatepână-n înţelesul ei de abispână-n vremea aceea a naşterii cândabsolut orice realitate (re)devine visde-aici din perpendiculara perspectivă umanăîncercarea e-o neregularitate a scoarţei terestregroapa rămasă-n urma sâmburelui căzut din zgomotul primei muşcături mai adâncipe care prima femeie o săpa cu dinţiiîn prima-ncercare(groapa unora e mai mică, groapa altora e mai mare)pentru mersul meu legănat ea-i o posibilitate încă neîntâlnită:iubirea unei amintiri neştiută-n uitat…iubire ce-şi plânge dorul dintâi neştiind că m-am pierdut în aflatneştiind că-i iubităîncercarea se-ntinde ca somnul în zori sau ca masa-n praştia pregătiriise-ntinde la poveşti ca un cântec pe-arcuş de viori(ca o) răsturnare miraculoasă a firii
Bună seara, călător prin lumea poeziei. Am citit cu plăcere crescândă acest poem. Un accent:
„pentru mersul meu legănat ea-i
o posibilitate încă neîntâlnită:
iubirea unei amintiri neştiută-n uitat
…iubire ce-şi plânge dorul dintâi
neştiind că m-am pierdut în aflat
neştiind că-i iubită”
Spor permanent în această „răsturnare miraculoasă a firii”!
călătorru' 
Bună seara, călător prin lumea poeziei. Am citit cu plăcere crescândă acest poem. Un accent:
„pentru mersul meu legănat ea-i
o posibilitate încă neîntâlnită:
iubirea unei amintiri neştiută-n uitat
…iubire ce-şi plânge dorul dintâi
neştiind că m-am pierdut în aflat
neştiind că-i iubită”
Spor permanent în această „răsturnare miraculoasă a firii”!
Multumesc pentru citire, apreciere si urare 🙂