mai31

Tu însuţi ştii

Publicat pe de
Standard
noi ştim ce fel de om sunt dumnezeule
buzunărit până la rană
de propria(-mi) viaţă pe-o pânză de sinceritate
în expansiune
prinţ al deşertului cu pete de iarbă
primăveri presărate în văgăuni
în aridele văgăuni ale neînţelegerii mele
de mine
 
domnesc peste această întindere
de umbră sub semnul întinderii
lumina culcată-n tranşeele săpate de timp
pândeşte
pândeşte presărarea aceasta de seară
ca o salată până la gust
eu muşc cu zgomot din dialogul acesta
cu mine însumi la care tu eşti prezent
ca martor
 

...comentează, hai! :)

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.