n-am cu ce să sap în cuvinte rămasele unghii nu înţelegtu mă priveşti zâmbind leoaică cuminte să mă sfâşii în ghiare nu poţi pe de-a-ntreg’*atunci mă păşeşti cu pasul tău lin de felină mă străbaţi ca o lumină de lună prin noapte şi geamlimba ta linge timp şi-i imprimă o anotimpică înghesuire în an*colecţionez burghie din frunze privirea de leu e un pai şi un sorbpăşesc peste apele îngheţate de munte nimic las în urmă din pasul meu orb*colecţionez lopeţi din vorbe-nvechitefără să sap în ele vreun rost cu care unghiile mele tocite să-l separe pe azi de ce-a fost *colecţionez unghii roase de alţii tocite de colecţii de multe-ncercări mai colecţionez priviri prea privite şi aproape-n colecţii adun depărtări*în cuvinte nu sap niciodată nimiculnu înţeleg ce nu înţelegburghiul de frunze mă (ab)soarbe mă-nghiteşi mă sfredeleşte de viu şi de-ntreg
Sapi, sapă în oasele lor, dar nu într-atât de adânc încât să atingi utopia; alienarea prin cuvânt…utopia e vicleană, vicleană…caută sărmanul cuvânt pentru a se pierde în el. Nimicul nu, nu există…nu există în sine însuşi, ci doar în legătură cu ceva…şi nu, nu’i de desluşit acolo unde înţelesul ochiului e mai presus de înţelesul minţii şi te întrebi care’i acel înţeles mai presus de înţelesuri.
Sapi, sapă în ceea ce ai zidit în tine, în chip de cuvânt sacru, acele litere sacre, ale celei care te locuieşte în lăcaşul fiinţei tale…dar nicicând nu cred că o vei face într-atât de adânc, până la temelie. Or’ da?
Chiar, cum e să sapi în cerurile din tine?
🙂 tu stii cum e!
tu trebuie sa stii, asa cum a zis poetul catre Ana Blandiana, cum i-a zis cu degetul intins catre poezia nescrisa din ea: tu trebuie sa intelegi
călătorru' 
Sapi, sapă în oasele lor, dar nu într-atât de adânc încât să atingi utopia; alienarea prin cuvânt…utopia e vicleană, vicleană…caută sărmanul cuvânt pentru a se pierde în el. Nimicul nu, nu există…nu există în sine însuşi, ci doar în legătură cu ceva…şi nu, nu’i de desluşit acolo unde înţelesul ochiului e mai presus de înţelesul minţii şi te întrebi care’i acel înţeles mai presus de înţelesuri.
Sapi, sapă în ceea ce ai zidit în tine, în chip de cuvânt sacru, acele litere sacre, ale celei care te locuieşte în lăcaşul fiinţei tale…dar nicicând nu cred că o vei face într-atât de adânc, până la temelie. Or’ da?
Chiar, cum e să sapi în cerurile din tine?
🙂 tu stii cum e!
tu trebuie sa stii, asa cum a zis poetul catre Ana Blandiana, cum i-a zis cu degetul intins catre poezia nescrisa din ea: tu trebuie sa intelegi