cântec de au-ri

Standard
ce rădăcină adâncă de spin sfredelește pământul inimii om
privirea aşteaptă mărul de pom şi floarea de crin…
*
din aşteptarea tăcută tulpină cresc frunzele ace ca degete-ntinse
te-nţeapă cu gândul că n-o poţi cuprinde
şi-i rece distanţa câmpiilor ninse… e rece distanţa de gheaţă
*
sunt spinul ce ‘nţeapă şi-n ziuă şi-n umbră
jumate ‘nafară jumate ‘nauntru
un cântec de au-uri mă poartă mă umblă
şi dau pământului  avutul meu tot avutul de lipsă şi umbră
*
am înmugurit cândva din blestemul înflăcărării heruvimului sabie
urmaş al urmaşilor albie de albie
de spin îmi e curgerea seacă tăioasă-n spirala de teacă
*
m-au împletit romanii-n rotunduri m-au prins
în cătuşe de cleşte ce strânge
în vârfuri au îndesat țâșnirea de sânge aia ce-a crescut înlocuirea
pe fruntea ce-ascunde întreagă gândirea
atunci în momentul lui „s-amplinit!” şi „ajunge!”
*
Ţi-ai împodobit fruntea cu mine…
– ce Rege al crinilor cu tăcute suspine mă poartă-n răbdare ca pe-o podoabă-
eu mă-nfig în gândirea ce iubind sângerează   
prind rădăcini până-n flori până-n viaţă
şi ‘nfloresc pământul cu dezgheaţă
Anunțuri

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s