stridentul nostru dialog lipsă

Standard
tăcerea e piatră
d(o)ar vorba-ţi ciocan o sparge în fărâme rostite
iubirea-i o flacără ce arde-un ocean
ţine-mi minte tăcerea iubite

mă uit şi acum la lipsa-ţi stridentă
se ţine peste tot după mine
o alung cu gânduri de-amintiri dichisite
ţine-mi minte rostirea iubito

tu strigi către mine cu zâmbetul tău
sprijinit pe arcanul peretelui poză
dependent de prezenţa ta împrejur
privirea spre tine mi-e doză

loveşte-mi tăcerile cu vorbele tale
aruncă-le ca pe nişte pahare de sticlă
lipsa cioburilor mă-nţeapă mă doare
gălăgia ta-i vie risipă…

sting becul şi trag draperiile toate
ca pe nişte ziduri nerostite-n zidire
trag peste noapte o alt’amintire
şi tac cu tăcerile-mi toate
(poate c-o să sune vreun telefon
poate va suna cândva vreo rostire)
ţine minte iubito iubite iubire
 

3 responses »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s