psalmul ăsta-i fantastic mi se pare atât de bogat de frumosde proaspăt-de-nou-de-autenticde bun (la) gust ca merele ionatane ca sunetul ce-l face muşcătura…şi-s gelos pe „răspicările lui de simţiri”pe iubirile lui de pe firul „deşir”şi încep să încep terminând neîncetat ce a-nceput ca să facă să fac…n-o să ştiu ce oglindă de lac purpuriu se va-ntinde între malul lui „scriu” şi-„o să fiu” să te sorb cu urechea mereu cum în scrisul tăcut stă ascuns Dumnezeusă te beau ca lectura unui fund de pahar cum dimineţile-n răsărituri dispar şi mereu să te-aduc înapoi conjugându-mă-ntruna cu-mpărţirea la doisă mă scald în nimicul de-a fiîn nisipul de zile cu aripile viigândul vrabie în soarele tău răsfirat ca un cer să se (a)bată-ntrupatsă cânte misterşă aducă-napoi primăverile cuibsub streaşina-ngustă a tuturor şi-a oricui… să fie un altfel de-a vorbi de-a cânta să ne-ajungă ciupirea cu acorduri de stea să ne-ntâmpine răsturnările cu întorsu’ pe dospână n-om mai putea să mai ştim ce am fostşi uitate cărările vechis-ascultăm cu privirea să privim pe urechi să traducem vorbirea-ntre noi cu-nţelesuri mai acuma mai noisă uităm înţelesul lui „eu”cum se scurge în ramuri firul de teişi se-mparte Divinul la Treiînfipţi cu picioarele pe Pământ să ne revenimcu capul ascuns sus în cer ca struţul speriat să trăim timpul tot acum imediat… vorbele rame de ochelari sparţi strânse de mână ca filele-n cărţi să ne-adune în privirile Luitablou de trăit de-admirat sub atârnarea făcută de cuisă sfârșim psalmul (cel) vechiplantat în uitare şi-n terminatşi să-ncepem un altul acum imediat…
călătorru' 