locul unde-a fost cândva un cui

mi-a rămas inima piele şi os

ca o grimasă-n colţul zâmbetului ei

ca locul unde-a fost cândva un cui

cu un tablou în el

ca o valiză ce şi-a pierdut călătoria

şi singurul ei rost

*

găsită-i gara-n locul pierderii de tren

iar lungii paşi pierduţi s-au regăsit c-odihnă-n ei

în locul coacerii e vânt

îl văd stând printre pomi mereu pitit şi nevăzut

mereu altfel cu părul lui cel blond

şi prietenos

cu tocurile-nalte şi deschide

la lemn de măr şi la bătăi

*

pierdută foamea s-a găsit

sătul mi-e la-ndemână  să-nţeleg

cuvinte cum ar fi „`ndeajuns” „destul”

şi anii ce-s pierduţi se văd

în vasta-mpărăţie a unui pom

cu fala ei tronând pe cap

a verde crud…

*

privirile de ochi pierdute sunt

şi-n locul lor găsit un ochi intact

e gata să îşi piardă zi de zi

întreagă revărsarea ce nicicând

pierdută nu va ştii că s-a pierdut

*

când pierzi ceva câștigi un loc

găseşti când pierzi şi nu ştii c-ai găsit nici ce

un set ce-i nou nouţ de întrebări

ce s-au pierdut de fostul lor stăpân

şi-n locul gol ce şi-au găsit

pierdut eşti tu

Publicitate