pe cale ca o rădăcină pentru paşii ce nu s-au împiedicat încă umbră pe peretele ridicat împotriva curajului100 de metri garduri şi salturi* liniştea întinsă înaintea rostirilor cursă prinsă în cursa unui şoarece carte în biblioteca raftuluicursă alergată şi caştigată alergată şi pierdută ca pe-un bilet de intrare la film…
* mi-am tăiat calea cu foarfeca ţi-am tăiat calea cu un fel inoportun de aruncat apă peste răceala relaţiei noastre inexistente o, vrei îngheţată?
* ca să-ţi fac loc m-am dat la o parte o parte tu o parte eu să împărţim împărţealaşi-am putea dacă vrei pe apa aia aruncată de mine să ne luăm inima-n dinţi ca pe un biscuite ca pe o prăjitură în timp ce ne dăm cu patinele (pe alegerea alunecoasă)
ca un fir de care te impiedici 🙂
cand dragostea ne taie calea, in cate parti o taie ? 🙂
cursa? oo da, de multe ori e o cursa in care regretam ca nu suntem prinsi
si o cursa pe care nu o castigam (de fiecare data), cu siguranta atunci cand nu o alergam (pana la capat)
ca sa gasim loc in inima trebuie sa cautam, nu?
ca sa facem loc trebuie sa (ne) dam la o parte „umplutura”, nu?
eu mereu am mai multe intrebari decat raspunsuri 🙂
Dragostea ca o cursă?
ca un fir de care te impiedici 🙂
cand dragostea ne taie calea, in cate parti o taie ? 🙂
cursa? oo da, de multe ori e o cursa in care regretam ca nu suntem prinsi
si o cursa pe care nu o castigam (de fiecare data), cu siguranta atunci cand nu o alergam (pana la capat)
ca sa gasim loc in inima trebuie sa cautam, nu?
ca sa facem loc trebuie sa (ne) dam la o parte „umplutura”, nu?
eu mereu am mai multe intrebari decat raspunsuri 🙂
Când dragostea ne taie calea împarte viaţa în cezuri.