n-am nici un Betleem ‘n-apropiere

puţinul aur pe care-l am nu Ţi-l dau nici tamaia nici smirna pe care nu le am

am doar presupuneri si presimţiri

un sentiment ascuţit ca o stea ce s-a născut covor de lumină ‘naintea Ta

*

călcau copitele de cămilă urmele aşa cum degetele mele imprimă vorbe sub apăsarea lor

umilul staul in care Te-ai coborat avea formă de prunc

Tu te-ai înghesuit cu drag în inima lui largă

şi de-atunci (aşa) ne vrei pe toţi

chiar fără cămile, fără aur sau smirnă, fără călătorii lung debusolate

fără hanuri pline de necunoaştere…

ne doreşti un Crăciun cu Tine ca o renaştere

*

hanul simţirilor e plin n-ai loc acolo

motelul filosofiilor ocupat nici o cameră goală

stăm pe-un moment ca pe-o movilă

şi privim cand înainte cand după

cu privirea rătăcitoare banală…

*

atunci ne mai doreşti un pic de nebunie de-a Ta să ni se prindă privirea de coada cozilor de stea

şi să ajungă acolo unde doreşti Tu

printre vise ca un vis

printre săbii ca o Sabie

care taie manerele uşilor şi decojeşte valorile

care aşează privirea la locul ei

asemenea apei în albie

*

n-am nici un Betleem prin apropiere

am doar o inimă flămandă de paine

copilăroasă şi neprimitoare

neîncrezătoare nici în azi nici în maine…

*

fă cumva ca pasul de stea să devină un fel de capac

un fel de lumină peste inima mea

mirosurile ei învechite să semene a păstori şi-a copite

venite din toate colţurile lumii

să Te caute şi să Te găsească pe Tine

Publicitate