un moment dat de nu ştiu cine

Standard
am plecat din mine însumi la un moment dat
nu ştiu cine mi l-a dat şi de ce
am vrut să văd şi altfel într-un mod minunat
să văd fără ochii mei să văd prin idei
şi-am plecat fără lacrimi …sau cântece

pe jos am găsit nişte ochelari stafidaţi veştejiţi
căzuţi de pe ramele goale ale pomilor
i-am culcat sub umbrele paşilor repezi grăbiţi
să zbor zborul eonilor din perspectivele pomilor
ca privirea şi ochii să rămână uniţi
 
*
când m-am întors (înapoi) nu mai eram
nu ştiu unde-am dispărut şi de ce
grâul mi se transformase tot într-un lan
putrezirea nu mai era – era altceva
din nesfârşitele fire vibrau cântece
 
Publicitate

6 răspunsuri »

...comentează, hai! :)

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.