Dialectica lui „Mors et Vita”

Standard
Ce-i viaţa-n mâna Ta: o daltă?
Da’ moartea? Un ciocan de jucărie?
Te foloseşti întruna de amândouă
la fel ca de creion şi de hârtie.

Prin foaia zilelor te uiţi în mine,
făcută sul cu tot cu calendare:
Tu n-ai nevoie să mă vezi prea bine –
Tu vezi acolo unde ochiul nu-i în stare.

Una-i o stângă cealaltă o dreaptă
şi cu-amândouă ‘ntinse (ca pe ţeastă)
lumii îi ceri să nu mai creadă’n glume
şi-unirea celor două să primească.

Se uită toţi la Tine cu mirare
şi-ascuns în umbra lor rămân în umbră:
un ghem de gânduri scurte, neînstare
să-nnoade laolaltă coadă-n coadă
câte-un răspuns la orice întrebare…

6 răspunsuri »

  1. 🙂 foarte adevarat !
    „valiza” asta n-a fost suficient de mare pentru toate „sculele” scrise de tine.
    ce stii de ce-o sa am nevoie la cealalta „constructie”. ceva sarma, ceva cuie, ceva rani pe la degete, si alea-s bune de unelte, sporesc atentia … 🙂

  2. poti sa-ti fsaci instructajul de protectia muncii.echipamentul este de mare ajutor, sa nu uiti de extinctor, hidrant si lada de si cu nisip. unde poti pe timp de iarna sa pui morcovele din alte poezii de toamna

...comentează, hai! :)

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.